Senzația de dor...
De cele mai dese ori mi-i dor deși ar trebui să-mi fie foame. Mă chinuie un dor puternic, dulce, neînțeles și persistent.
Mi-i dor de ceva, de cineva, de mine, de el, de noi, de inceput, de nou, de bine, de impliniri, de iubire.
Durează această senzație pînă ne vedem... apoi dispare. Am incercat să-l evit. L-am evitat dar e și mai chinuitor.
Chestia curioasă e că atunci cînd e alături tot mii dor...mă privește și nu-l văd, îmi vorbește și nu-l aud, îmi doresc să mă atingă, să mă privească ca la început...o să doară dar mi-o doresc atit de mult.
Mi-e dor, mi-e dor de mine întreagă, completă, reală, dornică de viață.
Am descoperit în sfîrșit - mi-e dor de mine, nu de el, nu de noi...De mine îi dor inimii, de mine, cea drăguță, politicoasă, interesantă, activă, ingenioasă, elegantă, firească și stabilă...
Unde să mă caut? Să te scot de tot din viața mea ca să am timp, energie și iubire pentru mine? Pot scăpa de dependență? cum?
Trăind, muncind, creind, iubind, zimbind, ajutînd, crescînd și fiind în armonie cu mine și cu cei din jur!
Pot lupta eu cu dorul - e doar o stare, nu o forță, e un sentiment - nu o boală, o dispoziție, nu o trăsătură.
Punct și de la capăt...
Te ridici, te scuturi, te îmbărbătezi și iar pornești la drum.
Nu vorbesc de o întrecere formală între atleți, e vorba de compexa cursă numită viață...
E simplu e să spui de-ajuns, renunț, ajutor doar că nimeni nu mai are astăzi chef sau energie pentru voluntariat. Și am incercat și strategia asta de atîtea ori - ghinion - cei din jurul meu erau prea ocupați, distanți, sau falși ca să-mi rezolve problemele. Mi-am deschis uneori prea des sufletul în fața celor care nu aveau pregătirea necesară pentru asta, am sperat prea mult să primesc ajutorul de la cei în care am investit cea mai mare parte din sufletul meu.
Nu-i nimic reciproc în viața asta.
Din contra - e direct proporțional.
Numai atunci cînd citești corect, coerent și conștiincios însărcinarea, poți găsi soluția adecvată.
Și e posibil - Mi-am demonstrat-o de mii de ori...dacă stai prost cu matematica, fă-ți temele la română. Pune un punct și ia-o de la capăt.
Rupe foaia, schimbă pixul. N-o intoarce, rupe-o... se poate să te impingă păcatul să vrei să copii de pe verso...
Pune punct și ia-o de la capăt...
Acasă
Uimitoare combinație de sunete și sens.
E locul sufletului lăsat de corp, e locul inimii în goana după vicii sau putere.
Acasă orce mușchi e în deplină libertate, orce gînd poate fi spus cu voce tare.
E cel mai mare noroc să ai unde te intoarce după zile de rătăciri sau deziluzii, e minunat atunci cînd are cine să-ți deschidă ușa indiferent din ce material e făcută.
Părintii sunt ingerii care îți veghează evoluția de la inceputuri. E răspunsul domnului cînd l-ai rugat;
Doamne, ingerasii tăi, fie păzitorii mei și in zi și în noapte pină-n ceasul cel de moarte...
Ne iartă de mii de ori mai mult decit stim să-i prețuim!
