Către o tânără filolog,
visătoare, emotivă și într-o continuă depresie...
Draga mea leoaica,
știu ce simți, cîndva și eu am simțit la fel...Am pierdut și eu zile întregi așteptînd ceva: un semn, un om, o bătaie, o îmbrățișare, un picior în fund, un zîmbet sau încă o dezamăgire...
Înțeleg că la moment nu-ți dorești decît să te ascunzi, să stai în găuacea ta, unde nu te vede nimeni..s-o crezi tu
de fapt exact atunci ești cel mai monitorizată. Te monitorizează propria conștiință, inima ta căreia i-ai promis să fii fericită.
Ai impresia că nu ai timp pentru nimic? Logic...pentru că nu ai control asupra propriilor acțiuni. Ai scapat demul ceva din vizor și acum zilnic cauți acel ceva...Sincer...e trist cum te lași transformată într-o ființă jalnică, fără viitor și plină de regrete...Mi-i cam teamă pentru tine...știi?
Oare nu ți-i dor de tine cea radioasă, fericită, originală??? Ia fă un exercițiu de imaginație...unde te vezi peste 5 ani? Nicăieri....observ că ai și uitat să visezi! Să-ți plîngi de milă însă nu ai uitat
.
Vrei iubire? Te-ai întrebat însă dacă o meriți?Te-ai întrebat c-am ce grad de iubibilitate ai în tine?
Vrei prosperitate? Te-ai întrebat vreodată cîte ore pe zi dorm oamenii de succes și cîte ore pe zi pierzi tu făcînd lucruri inutile?
Vrei să fii sexi? Cît efort faci pentru asta? Puțin...prea puțin...
Vrei să le reușești pe toate? M-ai lasă naibii gîndurile negative și programează-ți ce ai de făcut! Fă ordine în gînduri, haine, oameni, vise, emoții, acțiuni și priorități!!!
Te-au dezamăgit niște oameni? Problema ta, ai meritat-o! Ai avut prea mari așteptări. Nimeni nu e obligat să te facă fericită, la fel cum nici tu nu ești obligată să te dedici cuiva dacă nu ai din asta o implinire.
N-ai noroc? Nimeni nu-l are, ori îl moștenesc ori îl dobîndesc! E o noțiune prea abstractă.
Bani? Banii vin și se duc, dar vor control, atenție. Dacă nu înveți să-i gestionezi te lasă, pleacă la cei care îi fac prieteni, le dau importanță. Nici ei nu-și doresc în preajmă persoane reci, indiferente.
Mă întrebi cum am reuși eu să trec peste asta...simplu
...am renunțat la lamentări, frici, limite, lene, risipă de emoții, bani, cuvinte, timp. Am renunțat să mă mai plîng, am început să mă iubesc, să-mi respect alegerile, să stau de vorba de mine, să mă cert cînd fac vreo gafă dar și să mă laud pentru reușite. Am început să cred în mine, să mă autoguvernez ca fiind un templu unde intră cine are voie, unde domnește echilibrul.
Dacă mi-a fost greu?Foarte greu..asta pînă am văzut primele rezultate pozitive, pînă cînd am avut prima săptămînă în care mă trezeam fără dureri de cap, fără dorința de a pleca undeva unde să poți s-o ei de la zero...ușor de zis de la zero de fapt cînd suntem depresivi ne aflăm la dimensiunea minus infinitși pînă la zero e cale lungă!
Cel mai greu a fost să recunosc că mi-i greu, să mă privesc în oglindă și să-mi zic că am o problemă. Etapa aceasta durează cel mai mult, uneori ani, devine obișnuință, una comodă. Dacă ai trecut-o - ești salvat, dacă nu, e mai grav chiar și ca atunci cînd nu-ți cunoști problema. Aici e momentul să nu dai dovadă de lașitate..Da, e vorba de lașitate nu neputință sau nenoroc - e lașitate imbrăcată în lene, umilință și decădere personală.
Cine te poate ajuta? Nimeni!Nimeni înafară de tine. Acesta e momentul cînd trebuie să-i deminstrezi lui Dumnezeu că s-a meritat să investească în tine. Dacă nu erai tu, putea să-i dea sufletul tău unei pisici, unui hulub, sau chiar unei flori - arată-i că nu a greșit!
N-o lua ca o izolare, deși pe unii, suficient de plini de ei, îi poate ajuta. În general, oamenii au nevoie de oameni. Oameni buni, oameni slabi, puternici, răi, blînzi, corecți, egoiști, bărbați, femei, tineri, cu experiență, străini, din familie - oameni să fie. Ai nevoie de modele, negative, pozitive, religioase, atei, cărturari sau experimentați la școala vieții. Ai nevoie de diversitate, cu condiția să-ți păstrezi unicitatea, să rămîi tu, cel care ai venit pe pămînt în schimbul unei flori sau a unei pisici.
Cît durează? Cît o lași să dureze...trebuie să treacă niște timp, trebuie să calci pe niște greble ca să înțelegi dă trebuiau ridicate. Important - astef de stări sunt ciclice, se reîntorc la victimile lor, uneori și mai puternic motivate ca la început. Uite aici intervine farmecul personal - cel acre te ajută să reziști tentațiilor, fricii, lenii, și nesiguranței - e o arta! Și cum fiecare artă presupune un talent, el e salvarea!
Găsește-l, crește-l, întărește-l, îmbogățește-l și el va fi corabia ta salvatoare!
Cîntă, scrie, desenează, comunică, vorbește în public, fă sport, fă voluntariat, ia-ți un cîine, asculă muzică, crează, admiră, citește, iubește, crede, crede în tine, TU ești salvarea ta!
Expeditor
Inima ta,
care crede orbește în tine și așteaptă s-o auzi într-o zi
